Gandul ca esti ma face sa fiu

15328335_1181970138557663_362629417_n

Gândul că ești mă face să fiu

Despărțiți de la începuturi

Reuniți în ale noastre gânduri.

Aș da ani din anii mei

Sa te văd plimbându-te cu-ai mei

Gândăcei/prichindei/mititei/…/

Ard în adâncul meu , nu te pot atinge,

Tu ești singurul care focul îl poate stinge.

Dorul încă tare se ține ,

Am nevoie de nevoia ta de mine .

Povestea continuă…

Eu stau si ard, aștept în suferință…

Am o ultimă cerință , Soare.

Spune-i că îl iubesc.

Te rog, îndeplinește-mi această dorință !

 

Versuri şi prezenţă: Ardelean Maria.

 

** Dacă ţi-a plăcut această poezie, nu uită să acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea rămâne în contact cu viitoarele versuri de pe blog.

 

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Viata-i ca un Casino!

12794640_972198709525746_8297232957804982118_n

Viața-i ca un Casino, vreau totul sau nimic

Nu vreau o parte, îmi doresc întregul,

Dar tu eşti un artist , eşti propriul inamic

Şi porți o luptă cu adevărul.

 

Nu vreau să fiu o dorinţă precum o acadea

Şi să parcurg un drum pentru a te vedea,

Departe şi din când în când

Ca deținutul soarele, ce în final

Apune la pământ.

 

Fugi în lume, dar spune-mi unde te găsesc

Sau mai bine fugi cu mine

Nu-mi spune că eşti pierdut vreodată

Psihicul meu e mereu cu tine.

 

Ţine-mă-nchisă şi hrăneşte-mă cu iubire,

Sau lasă-mă să plec nefiind împreună,

Dar desluşit e faptul că nu mă mai întorc

Căutând alt artist să-mi cânte-n nocturnă.

 

Eu plec şi mă dedic asupra altei arte,

Voi fi muza celui care îmi va spune-n şoapte

Că vrea să-i fiu eu inspiraţia

Pentru inimă şi minte.

El mă va lua fără nici o rugăminte.

 

Versuri şi prezenţă: Camelia Brad

Fotografie: Bogdan Ardelean.

 

** Dacă ţi-a plăcut această poezie, nu uită să acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea rămâne în contact cu viitoarele versuri de pe blog.

 

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Exprima-te liber

12065545_1013934608656949_5263945390825217242_nRătăcim printre tablouri colorate în emoții,

Constructive sau nu,le întâlnim cu toții…

Oare de ce ajungem să ne purtăm ca roboții ?

Temându-ne de gura societății…

 

Captivi în ghearele judecății,ignorăm zeița dreptății.

Negăm realității faptele bunătății…

Braț la braț cu răutatea,imuni sensibilității,

Ne lăsăm în voia sorții.

 

Vedem Tristețea înecându-și amarul în sticla de vin,

de când Fericirea a plecat, inima-i e plină de venin.

Se spune că totul e permis în Dragoste și Ură,

Sufletul i-a înghețat fiind lipsit de a ei căldură.

 

La masa alăturată închină un pahar în cinste,

Admirația fără Dispreț,nu poate să existe…

Pe scena vieții artiste Deznădejdea și Speranța

Încântă atmosfera și gonesc Nesiguranța.

 

***

 

Așa se ascund printre noi povești ce rămân nespuse,

Fiindcă învățăm în timp să plângem cu zâmbetul pe buze…

Când hoinărim prin beznă căutând lumini difuze,

Emoțiile ne devin loiale călăuze…

 

Ne redresează calea și într-un moment oportun

optimiste ne ajută să alegem drumul cel bun,

Ne recompun atitudinea bucată cu bucată,

Niciodată să nu spui niciodată!

 

Chiar dacă-ți ascuzi chipul zilnic după o altă mască

Machiajul indiferenței o să te obosească,

Prinde Curaj ca Frica să nu te definească

Cu puțină voință nimeni nu poate să te oprească.

 

Nu lăsa Fericirea să se ofilească,

E floarea sufletului prin a ochilor fereastră,

Chiar dacă timpul fuge și nu omite să lovească,

Experiențele-n final o să te întărească!

 

Versuri şi muzică: Adriana Ardelean.

 

Nice work here!

 

Videoclip: Taloş Darius

 

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

M-am pierdut

 

Prima creaţie pe PoeticSimleu din partea lui Sebastian Gal. Bine ai venit!

 

14732336_874879679310497_6937916573619290190_nNu am maşină şi nici avere

Nu am nimic din ce soarta îmi cere.

Nu am o viaţă, un drum în faţă

Escaladez un munte şi fără siguranţă, mă pierd încet, încet.

Nu mai observ cum trece timpul, e prea târziu

Sau am pierdut ritmul, am crezut că totul se rezumă la prezent..

Şi-am fost indiferent cu viitorul meu.

Şi ce-am ajuns unde am pătruns,  într-o lume fără rost,

Credeam că banii îi culegi de pe jos

Că viaţa nu e ceea ce pare

Când muzica se aude tare, tare tare-n difuzoare.

 

Şi n-am ştiut cum să reuşesc

Să-mi fac viaţa aşa cum mi-o doresc,

Dar de-a cum încolo, o să mă străduiesc

Încerc să nu mai greşesc…

Poate e ceva firesc

Dar nu o iau tare, să nu obosesc.

 

Frate, m-am pierdut frate

M-am pierdut în lume frate..

Frate m-am pierdut, m-am pierdut în lume.

 

Când am avut ceva de spus, am fost luat în glumă

Dar timpul a trecut, acum v-am lăsat în urmă.

Îmi amintesc cum eram, eram visător

Dar visul s-a împlinit şi nu a fost deloc uşor,

Am luptat, am sperat că voi ajunge sus

Acum lupt în continuare, pentru tot ce mi-am propus.

 

Frate, m-am pierdut frate

M-am pierdut în lume frate..

Frate m-am pierdut, m-am pierdut în lume.

 

Versuri şi muzică: Sebastian Gal.

 

 

 

 

 

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Despre Muze

Muza e acea persoana care te inspira. Care te satisface. Atat fizic cat si intelectual.

Mai presus decat orice, te stimuleaza, psihic.

Te provoaca, te reinventeaza, te face sa rescrii de fiecare data poezia si dragostea. Te face sa percepi atractia de fiecare data printr-o nuanta diferita.

Dar cel mai important e ca te face sa reinventezi de fiecare data seductia. Pentru ca ceea ce functioneaza cu o muza, nu va functiona cu alta.

Si nu exista o muza mai buna decat alta. Fiecare muza e buna in felul ei. Pentru ca fiecare muza te face sa privesti toate aceste lucruri enumerate mai sus prin personalitatea ei. Te face sa iti inventezi si reinventezi de fiecare data unghiuri si modalitati diferite de a privi o femeie.

O femeie ca sa devina Muza, trebuie sa lase de fiecare data loc de interpretari.

Trebuie sa fie ambigua si sa iti puna mintea la contributie. Trebuie sa fie nepredictibila, pentru ca doar in acest fel va stimula mintea barbatului sa caute interpretarile; in nici un fel nu va exista inspiratie in cazul in care barbatul stie deja ce urmeaza sa se intample.

O Muza trebuie sa fie ca un teren fertil.

Trebuie sa starneasca curiozitatea privitorului, dar totodata sa se lase influentata de personalitatea celui care isi asterne asupra ei propriile proiectii si caracteristici masculine.

O muza va ramane in viata pentru ca e destul de inteleapta sa se lase descrisa pentru moment – de cel care prin tot ceea ce este acum – incearca sa contureze o imagine vie a prezentei feminine, cat mai intriganta si cat mai patrunzatoare.

 

Iertati-mi incercarile neputincioase de a descrie acest cuvant puternic la care ravneste fiecare barbat in viata lui.

O muza iti schimba si te schimba cu totul. Pana la urma e caracteristica ei de a fi Muza, aceea de a nu te lasa exact cum te-a gasit.

Muza e elixirul tineretii.

Pentru ca asta face o Muza atunci cand apare in viata ta. Te intinereste nu doar fizic, nu doar intreaga ta fizionomie ti se schimba; dar te intinereste si intelectual.

Iti da mult mai multa adrenalina, energie, scopuri noi, sensuri noi.

Ba chiar as putea sa spun ca pana la o anumita limita, o Muza te poate face sa fentezi moartea.

Te poate face sa amani sfarsitul, atunci cand te simti literalmente, N E M U R I T O R.

 

Mai exista barbati care nu isi doresc o Muza in viata lor?

O Muza te va lasa sa iti apui amprenta asupra ei, pentru ca isi va pune amprenta asupra ta.

O Muza e cel mai bun lucru care i se poate intampla unui barbat.

E cireasa de pe tort, picanteria sexuala cea mai de pret.

Odata cu muza apare inspiratia si sensul; iar acelui barbat ii va fi imposibil sa mai fie tot ce a fost pana acum.

Fiecare femeie trebuie sa aiba in vene sange de Muza.

 

Daca ti-a placut acest post, nu uita sa lasi un Like paginii de Facebook din dreapta sus, sau subsolul articolului in caz ca citesti de pe telefon sau de pe tableta, pentru a putea ramane in contact cu viitoarele versuri.

Se anunta lucruri pline de inspiratie pe PoeticSimleu.

Cu multa inspiratie, Talos Darius.

 

 

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Ca o sclipire!

Don Talos Jr. Photography 1,1

 

Ai apărut în viaţa mea, aşa ca o sclipire

Îmi aduc şi-acum aminte,

cum la început făceam subtil mişto de tine;

Apoi am început s-o dăm pe lucruri sincere

Şi am ţinut-o tot aşa pentru o vreme.

 

Apăruse primăvara între timp

Schimbările au apărut şi în natură,

La fel cum apăruse şi între noi.

Dintr-o fată timidă şi sinceră,

Începeai să prinzi însuşiri de divă.

Dar asta nu era o problemă,

Atât timp cât era o conexiune între noi.

 

Apoi.. începuse să apară inspiraţia

Te făcusem diavoliţă, necurată..

Alintată-n fel şi fel de chipuri;

Eu eram cel mai inspirat de pe pământ

Iar tu gustai plăcerea de a fi muză!

Ai sclipit şi ai zâmbit pentru o clipă.

 

Schimbările în natură începuse să apară şi mai mult

Verdele puternic de aprilie,

Începea să pună semne de întrebare între noi.

Multă multă încăpăţânare şi independenţă

Cine pe cine caută, şi cine-i mai puternic singur..

Erau jocurile preferate de noi doi.

 

După o scurtă pauză de rătăcire

Din nou ne regăsisem noi..

Şi-am creat cele mai puternice momente de conexiune

Ce în schimb n-au dus la o legătură între noi.

 

Astăzi, suntem doi indivizi ce se prefac că nu se mai cunosc.

Te văd pe holurile facultăţii,

Şi inconştient pentru o clipă sincer îţi zâmbesc..

Într-o altă lume eram eu al tău şi tu a mea

În realitate suntem doi..

Străini ce nu au reuşit să lege nimica cu succes.

Deşi au existat momente,

Când ţi-am spus de atâtea ori subtil că te iubesc..

 

Versuri si fotografie: Taloş Darius
Artist: Camelia Ioana Raţ.
8 Mai, Şimleu Silvaniei.

Nu uita sa lasi un Like paginii de Facebook din dreapta sus, sau subsolul articolului in caz ca citesti de pe telefon sau de pe tableta, pentru a putea ramane in contact cu viitoarele versuri.

 

Salvează

Nasterea unui poet

5163c1080429b62cf6c0b1bad5618734

‘ Arunca-ma in larg dar salveaza-ma tu ‘

 

What was in your head!?

Nu stiu, era noapte, tarziu ..

Asta e ceva genial, Cami, e ca un fel de perla pretioasa ..

Daa? Eu habar nu am, credeam ca e aiurea.

E foarte profund, e o sclipire acolo, o urma de genialitate. Si ai tras linie peste rand ..

E ideea ca daca el nu ma vrea …

Nu stiu ce sa zic, dar asemenea versuri nu mi-au mai picat demult pe mana.

Ce inseamna asta?

E de bine, e mai mult decat de bine! Se observa ca e mult sentiment in poezie, si multa sinceritate, si multa.. smerenie!

Smereniee!?

Da.

Asta unde se simte?

Cand lasi totul sa fie cum vrea el, te lasi pe mana lui oarecum .. , il lasi pe el sa decida.

Daa.. nu stiu daca as fi numit’o smerenie, dar asta e.

 

‘ Fugi in lume dar spune-mi unde te gasesc

Sau mai bine fugi cu mine

Nu-mi spune ca esti pierdut vreodata

Psihicul meu e mereu cu tine ‘

 

E si antiteza cea care face farmecul; contrastele sunt peste tot in poezie, si acesta e un atuu!

Atuu pentru ce? Eu nu prea am treaba cu lumea asta a voastra, de artisti visatori. Am pus cuvintele pe hartie doar ..

Dar gen contrastele tale sunt de 1000 de ori mai bune decat , replicile fumate ale lui Vescan din melodia lui preferata.

Sunt multe de zis Cami..  sentimentul, sinceritatea, smerenia, contrastele, dar peste toate astea e multa, multa originalitate.

Tu asa usor scrii versurile.. parca te-ai nascut sa fii poet.

Sigur …

E prea multa eleganta acolo in versuri.

Dar, sunt versuri banale.. Nu mi se par la locul lor.

Asta e farmecul lor. E ca si cum ai scrie o singura data dar ai scrie o opera de arta; fluturii traiesc doar o zi pe pamant ..  E un moment de maxima inspiratie, se aprinde si se stinge flacara, iar apoi.. nimic.

Mai e si chestia.. doar daca tu esti de parerea asta? Poate altii nu o sa spuna la fel.

Evident ca nu toata lumea o sa aiba capacitatea asta de a intra in adancimea textului. Unul sau doi probabil, vor fi mai buni ca mine. Restul, turma ..

 

 

Nu stiu ce sa cred. Nu am mai trecut prin asta.. nu am mai auzit asta!

Nu sunt pentru toata lumea lucrurile astea (versurile). E un limbaj codat pana la urma, e  o valoare recunoscuta doar de cativa. Dar daca cineva nu ar aprecia versurile tale e pentru ca nu e capabil sa aprecieze.

Da, nu cu totii inteleg. Cum nici eu nu inteleg unele lucruri.

Un lucru e clar Cami, ai pus o parte din tine in poezia asta, ar fi pacat sa nu o apreciezi..

O apreciez, ma mir cand o citesc catedoata. Nu stiu de unde au venit toate astea..

Dar ce pot face mai mult?

Nu stiu cum sa-ti spun. Esti aleasa.. nu mai poti da inapoi.

Asta inseamna ca as mai putea scrie cateodata.. ?

Intocmai asta voiam sa iti zic, odata ce chestia asta se intampla, o sa se mai intample..

Iar atunci cand iti refulezi instincul de a scrie, nu recunosti nevoia, e ca si cum ai renunta la o parte din tine. Da, o sa mai scrii Cami, mult si bine..

Intr-un fel mi-as dori, ar fi fain. Dar trebuie sa simt lucruri ca sa le pot scrie.

De obicei vine noaptea, inspiratia.. exact cand sa te pui la somn. Si e foarte enervant sa iti deschizi telefonul, sa iti orbesti ochii, si sa te pui la scris.

Alteori poate aparea inspiratia in timpul orelor.. o dai naibii de ora! Intorci caietul la ultima pagina si scrii..

Alteori poti fi inspirata la cafea, cafeaua si tutunul sunt ca niste lubrifiante pentru inspiratie.

Pacat.. nici nu fumez nici nu beau cafea.

Iti spun lucrurile astea ca sa stii, cand ai senzatia ca ceva te deranjeaza.. sa nu fii comoda, sau lenesa.

Scrie indiferent de situatie, doar asa iti dezvolti instinctu. Secretul in a pastra gandurile este notarea lor pe moment.

 

‘ Tine-ma inchisa si hraneste-ma cu iubire ‘

Curand.. pe poeticsimleu.

Cu respect, Talos Darius

 

Cum s-a nascut Diavolita

11129288_651376511660302_2621073554246175806_n

 

Am scris acest post pentru a oferi o mica perspectiva din spatele cortinei, despre cum ia nastere si cum se creeaza o poezie. Dar totodata si pentru oportunitatea de a mai face si putina psihologie prin intermediul poeziei, pentru ca nu-i asa.. de cele mai multe ori intr-o poezie se poate afla multa, multa psihologie, iar cele doua vor merge de fiecare data mana in mana printre multe alte lucruri.

 

Cum s-a nascut Diavolita!?

In primul si in primul rand vreau sa va spun ca ‘Diavolita’ nu are nimic de a face cu Loredana Cret. Atat doar ca in situatia de fata a fost o potrivire perfecta intre versuri si fotografia Loredanei cu Paul Kavinski, iar fara cei doi micuta opera de arta ‘Diavolita’ nu ar mai fi fost deloc la fel de atractiva.

Acum ca si Loredana o fi la randul ei o mica ‘Diavolita’.. (luand in considerare fotografia creata); nu cunosc, nu ma exprim :) . Atat Loredanei cat si lui Paul le ofer respectul meu pentru fotografia creata.

 

Totusi.. de unde credeti voi ca vine Diavolita pana la urma!?

Dar daca v-as spune ca Diavolita vine tocmai din Maramures, si ca Diavolita e de fapt o morosanca.. v-ar veni sa credeti lucrul acesta!?

Inspiratia a venit din partea unei colege de la facultate, insa si eu ma intreb pana la urma daca faptul ca inspiratia a venit din partea unui model feminin de la Facultatea de Psihologie, a avut vreo contributie in legatura cu maniera si jocul de cuvinte aproape perfect reiesite in ‘Diavolita’.. sau a fost doar o simpla coincidenta si nimic mai mult.

 

Bun, si atunci cum s-a nascut Diavolita!? E intrebarea la care vrem sa aflam cu totii un raspuns, (inclusiv eu).

O avea ‘Diavolita’ o infatisare oarecum mai sofisticata.. ce te poate duce cu gandul ca e o mica Diavolita pe care lumea inca nu a descoperito..?

O fi fost ceva din limbajul ei? Cuvintele pe care le folosea?

Felul cum te privea? Felul in care isi ridica spranceana, sau maniera in care iti facea ochi dulci intre timp ce se musca de buza superioara? Atitudinea cu care iti facea semn cu degetul aratator sa te apropii inspre ea?

O fi fost oare stilul ei vestimentar? Geaca cu multe fermoare si pantalonii din piele stramti pe fund, ce coboara in jos forme atent selectionate de o feminitate ademenitoare? Ahh.. avea totusi un gust personalizat la cercei si accesorii, ati ghicit.. erau de o culoare neagra, un negru lucios si stralucitor, nici ca se putea mai bine!

Si toate astea sunt simple presupuneri iar voi nu aveti de unde sa stiti daca chiar asa arata Diavolita in realitate, sau doar imi exersez jocul de cuvinte.

 

O fi Diavolita asa cum am descriso mai sus, sau Diavolita e doar in capul meu!?

Iar din acest moment incepe partea psihologica a articolului, dragi cititori.

Colega de la facultate a carui merit ii revine inspiratia mea pentru versurile Diavolitei, e o tipa obisnuita ca oricare alta. Intr-adevar, poarta geci de piele cu multe fermoare si accesorii pe negru, dar nici vorba de gesturi obscene si seductie pe nesimtite. Defapt.. as putea spune ca e o tipa chiar putin timida, uneori ar putea fi mult.. mult mai dezghetata. Dar stiti voi cum se spune.. in spatele unei tipe sau unui tip timid, se ascund de multe ori nenumarate perversiuni si obscenitati.

Pervers nu e acela care iti spune din prima ca e pervers, pervers e acela care se ascunde si te surprinde, si nu stie nimeni despre el sau ea ca sunt perversi.

 

Daca tipa a carei merit ii revine inspiratia mea e o tipa obisnuita, ca oricare alta, ba chiar putin timida; nu e deloc o Diavolita in realitate asa cum am presupus cu totii.. cum de s-a nascut Diavolita pana la urma! Mai ramane doar mintea mea cea pe care sa o invinovatesti!?

Pe de o parte, da.. dar nu in totalitate pentru ca de fiecare data vor exista particularitati. Mintea mea nu are cum sa creeze din moment ce nu e stimulata. Stimularea vine din exterior, exact ca si in versul lui Eminescu, ochiul priveste in afara iar apoi pe cand se inchide, inlauntru se trezeste ..

Nu degeaba va spuneam anterior ca pana si pentru mine reprezinta inca un mister felul cum s-a nascut poezia.

Diavolita s-a nascut in urma unei rabufniri a tensiunii sexuale cumulate poate in 2 sau 3 zile la rand. Diavolita a luat nastere ca si un mic gand in mintea mea, poate ca in acel moment nici nu realizam ca ceea ce e in mintea mea ar putea duce la denumirea de  ‘Diavolita’, ca si concept caracteristic al tuturor trasaturilor ce urmau sa se impleteasca.

La inceput totul sau nascut cu un gand sau o idee care a ramas la incubator pentru cateva zile la rand, incubatorul a reprezentat un mediu propice pentru acel gand, pana cand a evoluat intr-atat de mult incat a rabufnit la suprafata prin versurile create. Care este meritul colegei respective pentru inspiratia oferita?

Nu stiu daca pot sa spun in mod neaparat faptul ca mi-a oferit inspiratie, sau ca am fost inspirat. Inspiratia e un termen foarte abstract, iar din cate momente de inspiratie am avut pana in acest moment, intocmai de aceasta data am simtit cel mai mult ca inspiratia a fost intotdeauna in mine, inca de la bun inceput. Inspiratia a fost tot timpul acolo si a venit intr-o foarte mica masura din exterior.

 

Care este totusi meritul colegei mele atunci?

Meritul ei este ca mi-a oferit un mediu propice (persoana ei, imaginea ei, stilul ei vestimentar), peste care imi astern proiectiile!

Inspiratia a fost tot timpul in mine doar ca aveam nevoie de un mediu propice peste care sa o asez. Nu stiu in ce masura este colega mea de la Psihologie o Diavolita, in realitate.. dar ideea este ca o persoana oricum te va surprinde si se va surprinde (chiar si pe ea), in nenumarate feluri pana la urma.

Totusi.. s-ar putea ca in randurile mele Diavolita a fost descrisa putin mai accentuat, decat cum ar fi ea in mod real, in viata de zi cu zi, in mod standard.

 

Diavolita este o creatie pana la urma, iar o creatie de fiecare data va devia putin de la realitate, dar intotdeauna creatia se va naste dintr-un sambure de adevar.

 

Termenul de proiectie inseamna sa apreciezi sau sa dispretuiesti la altcineva, ceea ce se afla in tine!

Daca eu spun ca nu imi plac mincinosii, inseamna ca sunt cele mai mari sanse ca eu sa fiu un mincinos. Nu pot sa caracterizez pe cineva ca fiind un mincinos din moment ce caracteristica respectiva nu exista in mine. Pentru ca daca eu nu as fi un mincinos la randul meu, nu as avea de unde sa stiu ce sunt aceia, ‘mincinosi’.

Daca tu esti o fata sau o femeie si citesti poezia mea (randurile Diavolitei), iar apoi exclami: wow.. ce femeie.. chiar ca e o Diavolita, chiar ca e un mic dracusor si o mica seducatoare.. ; toate acele calitati si caracteristici pe care le observi la Diavolita se afla si in tine.. pentru ca nu ai putea sa le observi daca nu ar exista.

 

In continuare mai ramane de raspuns la o singura intrebare:

Cat de Diavolita e Diavolita pana la urma, si cat de Diavolita am facuto eu cu mintea mea?

Nu-i deloc usor de raspuns la o astfel de intrebare, insa un lucru e clar: oricat de mult ar fi contribuit mintea mea la completarea caracteristicilor Diavolitei, nu ar fi putut face lucrul acesta fara ca sa existe un stimul.

De fiecare data va exista o mica samanta de adevar asupra fiecarei creatii care se naste.

 

Daca Diavolita a fost creata in cea mai mare parte de mintea mea, inseamna ca eu sunt un ‘Diavol’ pana la urma?

S-ar putea spune si asa.. Mecanismul proiectiei de fiecare data spune adevarul pana la capat.

 

Cum as putea eu sa o descriu pe Diavolita din moment ce caracteristicile pe care le vad la ea nu se afla si in mine..

 

Bun venit in lumea poeziei dragilor. Poezia va merge de fiecare data mana in mana cu Psihologia. Inspiratia si-a spus cuvantul.

Cu respect, Talos Darius.

 

Nu uita sa imi scrii intr-un comentariu cum ti s-a parut acest articol. Ce parere ai despre lucrurile care stau in faza premergatoare crearii unei poezii si ce impresie ti-a lasat mecanismul proiectiei.

Intre timp nu te rataci prea departe de site’ul nostru poeticsimleu, pentru ca in curand se anunta artisti noi si opere noi pe blog! :)

 

Acest articol a fost scris la Concerto CAFE. 13000309_1052866874771800_473733336126305626_n

 

Diavoliţa

11129288_651376511660302_2621073554246175806_n

 

Ispită fără nici o limită

Diavoliţă ce nu eşti deloc timidă,

Mi te-ai strecurat pe nici nu ştiu pe unde

Te prefaci că mă iubeşti,

şi apoi te-ascunzi de mine!

Vii şi apoi pleci şi vrei cam multe

Mult îţi place ţie versu şi scânteia ..

Da nu te iau că eşti ispită

Şi nu eşti tu deloc timidă,

Şi-ţi ascunzi la spate o codiţă.

 

Versuri: Taloş Darius

Artist: Loredana Creţ

Fotograf: Paul Kavinski

Şimleu Silvaniei, 9 Aprilie 2016

 

UPDATE: Cum s-a născut Diavoliţa!?